Viața începe vineri, Ed. Humanitas, 2009
Premiul European pentru Literatură, 2013
Romanul Ioanei Pârvulescu, Viața începe vineri, a ajuns si in librariile din Varsovia, unde e in companie buna, alaturi de Atwood.
Stiu ce cadou sa iau cu mine data viitoare când imi voi vizita prietenii polonezi.
“Cât timp miza omului era binele, specularea răului era câştigătoare şi, prin constrast cu fila albă, vizibilă. Acum, miza s-a schimbat pe rău. Fila lumii fiind aşadar întunecată, scrisul „cu bine” cred că are şanse mai mari să se vadă. O să risc o previziune estetică: nu mai departe decât peste una-două generaţii, plictisiţi de atâta violenţă, răutate, mizerie, pornografie, înjurături şi murdărie exhibate, oamenii vor redescoperi valorile pozitive şi le vor acorda întâietate. Înseamnă asta ignorarea răului, ascunderea lui sub covor? Cu siguranţă că nu, mecanica raporturilor bine-rău e prea complicată şi prea uşor interşanjabilă pentru ca vreunul dintre ele să poată fi eliminat. Ceea ce observ eu în tendinţele lumii de azi (şi ale lumii cărţilor de azi) e tocmai operaţia contrară: ascunderea sub covor a binelui, ca pe o murdărie. Există nenumărate scuze ale celor care au devenit impermeabili la bine: să fie informaţi, să fie pregătiţi, să fie realişti. (…) Oamenii care văd răul şi-l arată cu degetul – şi e bine că o fac! – trebuie să fie în acelaşi timp oameni capabili să vadă binele şi să-l arate cu degetul. Cei care critică cu glas puternic sunt credibili doar când au şi o altă voce, la fel de puternică, şi anume pe cea a admiraţiei, a entuziasmului. Când te lupţi cu demonii trebuie să te poţi lăsa locuit de zei. Dar asemenea oameni sunt rari.”
