O CAPODOPERA, SCRISA DE O ROMANCA CU TREI CLASE PRIMARE:
20 de ani in Siberia
Anita Nandris-Cudla
Dupa ce ni-a citit, ni-a spus: “de acuma imbracati-va, in 15 minute sa fiti gata si plecati cu noi. Bagaj nu aveti voie nimic de luat”.[1]
“Sediam si asteptam asa ca vitele la abator”.[2]
Anita Nandris-Cudla s-a nascut in 1904, in satul Mahala de linga Cernauti. In noaptea de 13 iunie 1941, cu doar citeva zile inaintea eliberarii Basarabiei, este arestata si deportata in Siberia, impreuna cu sotul , Chirica Cudla si cei trei baieti ai lor, Toader, Vasile si Mitruta, de 11, 14 si respectiv 17 ani. “Ni-a trantit ca pe niste vite in vagon”[3]. E separata de sot, care moare in lagar[4]. Din vagonul cu 35 de oameni, scrie pe batista ei alba, cu un creion chimic imprumutat de la un evreu, un mesaj adresat mamei ei, ramasa paralizata acasa, pune batista intr-o sticla si o arunca pe geam. Sticla este gasita pe 11 iulie de niste copii care se jucau linga calea ferata si mesajul ajunge in sat. Pe batista scrisese: “rog toti vecinii si familia sa ingrijeasca de ia…Mama sa n-ai grija noastra, D-zeu o are.”[5]
