Ultima defilare – duminica, 23 august 1981

Cu 40 de ani in urma, defilam pe Bulevardul Castanilor din Ploiești, in timp ce ma rugam lui Dumnezeu, făcându-mi in gură cruce cu limba, ca asta sa fie ultima dată când voi fi silit sa defilez.La servici, cu câteva zile in urma, semnasem cu toții tabelul prin care ni se comunica ca oricărui angajat care va lipsi de la defilare i se va taia o zi de munca din salariu.


Cum eram unul dintre cei mai tineri angajati, am fost pus sa țin de capătul unei pancarte lungi de vreo zece metri; in mijlocul dezastrului economic căram unul din sloganurile victoriei socialismului.


După câteva ore de așteptare ni s-a dat semnul sa mărșăluim entuziasmați. Pe măsura ce ne apropiam de tribuna oficială, uralele și lozincile deveneau din ce in ce mai puternice. M-am uitat in jur: nimeni nu striga, nici măcar secretarul de partid. Se defila cu entuziasm de înmormântare. Am înțeles când am ajuns in fata tribunei: uralele veneau de sus, din difuzoare, nu de jos, din defilare.
Prea bunul Dumnezeu mi-a îndeplinit rugămintea.

Libertatea nu este un scop in sine

“La libertad no es fin, sino medio. Quien la toma por fin no sabe qué hacer cuando lo obtiene.”
Libertatea nu este un scop, ci un mijloc. Cine o obține în cele din urma nu știe ce să facă când o primește.Freedom is not an end, but a means. Whoever takes it at last does not know what to do when he gets it.

Nicólas Gómez Dávila
Breviario De Escolios