“Nu vreau sa muncesc”

 

Țiganca cerșea la intrarea in biserica Sfânta Ana, de pe Krakowskie Przedmieście, Calea Regală a Varsoviei. Se terminase concertul de orga de la prânz, biserica aproape se golise de spectatori si începuse sa se umple de credincioși.

La ieșirea din biserica, tiganca nu mai stătea așezată pe perna, cerșea in picioare. Când am ajuns in dreptul ei, a trebuit sa ma opresc pentru un moment. Paharul de plastic din mâna ei întinsa îmi bloca calea.

– Proszę pieniądze (bani, te rog), mi-a cerut in poloneza.
– Lasa-ma sa trec, te rog, nu-ți dau bani, i-am răspuns in romană.
– Da-mi câțiva zloți, ca văd ca esti bogat.
– De ce nu muncești?
– Nu vreau sa muncesc, mi-a spus răspicat, ferm. E țara ta aici, sa îmi spui ce sa fac? Nu esti in România, pot face ce vreau aici.
– Faci țara de rusine.
– Ma c.c pe România și pe toți romanii.

A ieșit din biserica, repetand ultima fraza din toți plămânii, apucând-și la câțiva pași mâna de fund, sa-și ilustreze planurile pentru romani și România, in timp ce liceenii însoțiți de profesori, care așteptau sa viziteze biserica, se uitau intrigati la noi.

Am luat-o spre orașul vechi. In piața castelului (Plac Zamkowy) alta tiganca cerșea, cu un carton pe piept, pe care scria in poloneza: “Sunt din Moldova. Nu am de lucru, nu am bani. Am doi copii si trăiesc intr-un garaj. Cer ajutor.”

A întins paharul, fără succes, mai întâi unui turist din Asia, apoi unui tânăr.

După care s-a alăturat grupului de țigănci in pauza de cerșit, de la baza coloanei lui Sigismund.

Între ele, in mâna cu o un pahar de plastic pentru cerșit, o fetița care ar fi trebuit sa se afle la școala.

O fetița căreia i se fura viitorul, in nepăsarea generală.

Mi se rupe inima când ma uit la fetița asta. Daca ar fi singura! Mii de copii de țigani cersesc, in loc sa fie in școala. Trebuie sa facem ceva pentru ei, sa-i scoatem din robie. Pentru părinții lor sau cei care ii pun la cerșit e prea târziu. Copiii însă pot fi și trebuie sa fie salvați.

Nu de către guvernul României, ocupat cu diktate lingvistice, de parca “rrom” in loc de țigan ar rezolva toate problemele. Sau de guvernele europene, gata sa plătească țiganii sa scape de ei, trimițându-i “acasă”, in România. Și nici de ONG-urile, organizațiile pentru protecția copiilor, etc., care văd in toate marile orașe europene copii cerșind și nu opresc aceasta robie modernă.

Va continua.