Lucian Valea: Don Quijote catre Sancho
Acesta-i
Sancho ultimul cuvant
Al tristului hidalgo de la
Mancha:
Un vis poate rani mai greu ca lancea,
Cand porti razboi cu morile de vant!
Coboara-ntreaga nebuniei panta,
Viata nu-i andante majestuoso -Spre-aceeasi
Dulcinee din
Toboso
Nu duce, orice-am face,
Rocinanta.
Tot vor pricepe oamenii-ntr-o zi,
Cat de putin din marea mea stradanie,
Ca-n viata fiecaruia e-o
Spanie
Si-o lupta pentru a o cuceri .
“În timp ce spărgea şi căra bolovani pe şantierul- penitenciar de la Oneşti – Baraj Bicaz, Lucian Valea a „scris”, evident în minte, poemul „Ultimul cuvînt al lui Sancho Panza către Don Quijote”, publicat în 1972 în volumul Întoarcerea lui Don Quijote, din care au fost suprimate două strofe (se pare că de la ieşirea din închisoare pînă la publicarea în volum autorul le pierduse din memorie). Ele aveau să fie reconstituite de mai tînărul scriitor Radu Ciobanu, căruia Lucian Valea îi recita adeseori acest poem, după ieşirea din închisoare, în timpul deambulărilor lor nocturne pe străzile Timişoarei, şi publicate după 1992 în revista Literatorul.”
http://www.rostonline.ro/2017/03/don-quijote-si-gulagul-romanesc/
