Wołyń – un film care deteriorizeaza relatiile polono-ucrainiene.

 

Scenariul si regia de Wojciech Smarzokowski – despre genocidul comis de ucrainieni asupra polonezilor din Volhynia și din Galitia de est.

A ascunde o crima este calea sigura pentru crearea altor crime Wojciech Smarzowski 

Andrjey[1] m-a sunat azi, recomandându-mi sa văd filmul Wołyń, proiectat la Kino Iluzjion, de lângă el.

– Nu e titrat in engleză, dar nu e nevoie, o sa înțelegi.

Filmul era proiectat la 8 seara, dar trebuia sa ajung la casa de bilete la 7:30, pentru ca Irena, care are abonament, sa își ridice biletul. Sala era plină, insa am fost norocos, am găsit un bilet pe rândul 4, așa ca nu a trebuit sa iau tramvaiul spre acasă. Citisem despre genocidul comis de ucrainieni contra polonezilor din Volhinya și din estul Galiției, așa ca m-a bucurat telefonul, căci nu aflasem despre film.

https://www.youtube.com/watch?v=5WetxiRlkek

Filmul începe cu un citat din Jan Zaleski, un martor al masacrului din Volhynia:

Civilii din zonele de granița au fost omorâți de doua ori – prima oară cu toporul, a doua oară prin tăcere. Și a doua moarte a fost mai rea decât prima.”

Continue reading “Wołyń – un film care deteriorizeaza relatiile polono-ucrainiene.”

LUMÂNAREA

Piciorul meu stâng călcase deja strada cind am văzut bolidul venind dinspre dreapta. L-am tras repede înapoi, pe siguranța trotuarului. De când in decembrie era sa fiu călcat pe o trecere de pietoni de lângă muzeul POLIN, am revenit la aceeași încredere în lumina verde și in trecerea de pietoni pe care o aveam pentru soferii din Buenos Aires.

Audi-ul sport a frânat rapid si s-a oprit peste drum de mine, in fața Pieții Mareșal Józef Piłsudski, cu motorul mergând. Din scaunul pasagerului a coborât o femeie de vreo 30 de ani, îmbrăcată numai intr-un pulovar tras peste o bluza albă. Erau -7 C, frig pentru polonezi. A luat-o la fuga înspre piața și s-a oprit in fața crucii ridicată in memoria primei vizite in Poloniei, după ce a devenit Papa, a Sfântului Ion Paul II.

Continue reading “LUMÂNAREA”

20 de ani in Siberia

O CAPODOPERA, SCRISA DE O ROMANCA CU TREI CLASE PRIMARE:

20 de ani in Siberia

Anita Nandris-Cudla

 

Dupa ce ni-a citit, ni-a spus: “de acuma imbracati-va, in 15 minute sa fiti gata si plecati cu noi. Bagaj nu aveti voie nimic de luat”.[1]

Sediam si asteptam asa ca vitele la abator”.[2]

Anita Nandris-Cudla s-a nascut in 1904, in satul Mahala de linga Cernauti. In noaptea de 13 iunie 1941, cu doar citeva zile inaintea eliberarii Basarabiei, este arestata si deportata in Siberia, impreuna cu sotul , Chirica Cudla si cei trei baieti ai lor, Toader, Vasile si Mitruta, de 11, 14 si respectiv 17 ani. “Ni-a trantit ca pe niste vite in vagon[3]. E separata de sot, care moare in lagar[4]. Din vagonul cu 35 de oameni, scrie pe batista ei alba, cu un creion chimic imprumutat de la un evreu, un mesaj adresat mamei ei, ramasa paralizata acasa, pune batista intr-o sticla si o arunca pe geam. Sticla este gasita pe 11 iulie de niste copii care se jucau linga calea ferata si mesajul ajunge in sat. Pe batista scrisese: “rog toti vecinii si familia sa ingrijeasca de ia…Mama sa n-ai grija noastra, D-zeu o are.”[5]

Continue reading “20 de ani in Siberia”